** Cand eram mica nu intelegeam o multime de lucruri,iar cand o intrebam pe mama,ea mereu raspunea: "E treaba de oameni mari" si in momentul ala imi doream asa de mult sa cresc pt a intelege tot. Cand veneam de la sc cu o gramada de teme la matematica,mereu il rugam pe tata sa mi le explice,si mereu o facea si imi zicea "Trebuie sa citesti de n ori pt a putea intelege ceea ce iti cere",iar eu ma gandeam cat de multe stie tata,mereu cand eram mica si aveam probleme,de genul "mama mi s-a rupt pantalonasu preferat", " tati am pierdut papusa ce mi-ai dat-o de ziua mea" ,mereu parintii mei rezolvau toate problemele pe care le aveam. Atunci gandeam : "doamne ce frumos e sa fii adult!"
** Acuma sunt si eu "un om mare" (cum ziceam cand eram mica) , am si eu probleme si responsabilitatiile mele,acuma tata nu mai imi poate rezolva problemele la mare sau nu imi mai poate face schitele la desen tehnic, acuma mama nu ma mai poate pupa atunci cand fac o prostie, pt ca acuma prostiile aduc probleme. Acuma cand am responsabilitati,as vrea ca lumea sa nu mai imi dea si altele,as vrea ca nu toata lumea sa vrea sa fac eu tot si sa le fac la perfectie. Acuma zic " VREAU SA FIU COPIL DIN NOU!" , "VREAU SA IMI REZOLVE MAMA CU TATA PROBLEMELE SI VREAU SA NU MAI AM RESPONSABILITATI!"
** Ciudat cum trecerea timpului schimba felul de a gandi, si dorintele pe care le avem .. :(
